Saptamana aceasta este dedicată alăptării la nivel mondial. Nu stiu cum se face...eu, adepta de la bun început, nu am scris nimic pe tema asta, desi am postat foarte des pe FB linkuri pe acestă temă, mai ales săptămâna asta.
Iarăşi mă miră faptul că acum când am "locul meu", virtual vorbind, nu scriu referitor la subiect, deşi era o vreme când activam pe un forum în special să incurajez mămicile doritoare (unde, între noi fie vorba, mi-o mai luam si peste nas că prea fac totul să pară simplu şi nu înţeleg că de fapt e muult mai complicat.) Oare văcuţele poartă discuţii pe tema asta? Sau pisicile? Sau maimuţele?! (Nu râdeţi, semănăm cu ele mai mult decât ne-ar plăcea nouă să admitem.Bunăoară domniţa, fiică din dotare, e în etapa cu pricina, drept urmare mai nou răspunde la numele de "maimuţica". Adicătelea, nu poţi face NIMIC în faţa ei fără ca ea să te imite IMEDIAT!) Nu prea cred..cred că o fac pur şi simplu, o fac pentru că nu le aşteaptă acasă armata de "cunoscători" care la primul plâns sar pe tine şi te imploră să dai lp, să nu nenorocelti copilul, nu au medici care insistă cu măsurători riguroase şi dau dezaprobator din cap când te aud zicând că nu stii cât mănâncă la o masă (ei, ei, mamă natura, ia fă si tu sânii gradaţi de aci înainte, să mai poată respira liniştiţi şi (unii) pediatri! )
Am înteles de ce azi, citind postarea degeţicii :) ( http://armonii.blogspot.com/2011/08/tot-despre-alaptare-si-despre.html ) şi am râs cu lacrimi citind pe la "pitici" http://piticiculipici.blogspot.com/
De fapt..e ceva atât de NORMAL...prea normal. Adică, aşa cum nu povestesc p-aci meniul zilnic, de ce aş tot bate apa-n piuă pe tema asta?! Nu mă simt si nici nu sunt la rîndul meu vreo eroină în viaţă. O fac(i), pur si simplu, pentru că iubeşti, pentru că simţi şi pentru că poate ai avut norocul să fii mai bine informată decât neonatologul (iarăşi, unii, chapeau pt cei din tabăra opusă, că sunt, slavă Domnului! numai că, vorba aia, până ajungi la Dumnezeu, te bat Sfinţii. ) care-ţi spune serios că dacă îi dai mai mult de 6 mese pe zi va regurgita totul deoarece nu apucă să se digere. Ei bine, domnilor pediatri stresaţi rău de numărul meselor şi urmăriţi prin vise noapte de grija mililitrilor eu vă spun cu toată sinceritatea că sugacea din dotare nu a regurgitat mai mult de 10-20 de ori în toată viaţa ei (asta în condiţiile în care e normal să regurgiteze zilnic chiar...ba mai e si benefic, în caz că a inghiţit cam mult stomacul dă afară surplusul) si nici nu a ajuns vreo obeză pentru că a supt "fără număr". Aş vrea să aud o explicaţie pluzibilă, de ce nu s-a întâmplat nimic din sumbrele predicţii?! Regurgitat, ioc, colici ioc, răceli..vreo 3, tratate prin braţe, lapte şi antitermic la nevoie. Am trecut într-adevăr printr-o încercare (cam grea spre foarte) în ceea ce priveşte sănătatea (ăsta e si motivul pt care toata luna iulie nu am putut scrie nimic) dar moştenirea genetică nu poate fi combătută nici măcar prin alăptat.
Ce lecţie de iubire mai sinceră îi poţi da pruncului tău decât lăsându-l să se hrănească la sân, cum ne-a făcut natura (sau Doamne Doamne, după crez)?!
vineri, 5 august 2011
Cine-i aici?
Aseară ne-am pus la răsfoit printre grămada de poze cu Iulia. După ce le admirăm noi cu foc o intreb la întâmplare cine e în poze. La pozele în care avea sub un an răspundea "bobo" (da, chiar, cine să fie mogâldeaţa aia dacă nu un bebe mic? :)) ), la cele în care era trecută de 1 an sau chiar poze recente spune "Iuuia", iar la cele în care e luată mai de aproape si pare mai rotundă la faţă zice "Ama" (o fetiţă simpatică foc cu care ne tot întâlnim, dar ceva mai rotunjoară decât Iulia .
Pt exemplificare :D
Bobo
Ama :mrgreen:
Iuuia :P
Inutil să mai spun cât am putut râde si ea cu noi :D Adică îi tot fluturam sub nas pozele la care spusese bobo sau Ama...si nu se încurca, de fiecare data îsi menţinea opinia :D Ei, ei, adulţii ăştia..nimic nu pricep fără explicaţii repetate :P
Update. A gasit A o poza de vreo..12-13 ani, alb negru...si deşi întotdeauna îl recunoaşte chiar şi-n pozele vechi, dacă-s color, în asta a zic că e "nenea" :)))
Pt exemplificare :D
Bobo
Ama :mrgreen:
Iuuia :P
Inutil să mai spun cât am putut râde si ea cu noi :D Adică îi tot fluturam sub nas pozele la care spusese bobo sau Ama...si nu se încurca, de fiecare data îsi menţinea opinia :D Ei, ei, adulţii ăştia..nimic nu pricep fără explicaţii repetate :P
Update. A gasit A o poza de vreo..12-13 ani, alb negru...si deşi întotdeauna îl recunoaşte chiar şi-n pozele vechi, dacă-s color, în asta a zic că e "nenea" :)))
joi, 30 iunie 2011
Alte rânduri pierdute printre "rafturi"...
si miroase divin 
nu as fi crezut vreodata ca bebelusii au pur si simplu pielea parfumata...
si mi se vaieta lung daca am lasat-o cuiva in brate si i se face foame sau dor de mine intre timp...
si se strange ca-n burtica, cu genunchii aproape de gat cand suge intinsa langa mine in pat...
si-mi ia sanul cu amandoua mainele si nu pot sa ma ridic imediat ce adorame ca ma tine langa ea.
si i se lumineaza fiecare por cand ma vede, iar eu ma inmoi mai rau ca plastelina...
si rade cu niste hohote copila asta de ma infioara cu fericirea ei...
si inchei lista, ca doar stiti atat de bine despre ce vorbesc eu
nu as fi crezut vreodata ca bebelusii au pur si simplu pielea parfumata...si mi se vaieta lung daca am lasat-o cuiva in brate si i se face foame sau dor de mine intre timp...
si se strange ca-n burtica, cu genunchii aproape de gat cand suge intinsa langa mine in pat...
si-mi ia sanul cu amandoua mainele si nu pot sa ma ridic imediat ce adorame ca ma tine langa ea.
si i se lumineaza fiecare por cand ma vede, iar eu ma inmoi mai rau ca plastelina...
si rade cu niste hohote copila asta de ma infioara cu fericirea ei...
si inchei lista, ca doar stiti atat de bine despre ce vorbesc eu
Discutii serioase. Foarte serioase!
- Cum te cheama pe tine?
- Iuuia.
- Dar pe el cum il cheama?
- Taati
- Pe mine cum ma cheama?
- Maami.
- Asa e, dar am si eu un nume, cum ma cheama?
- Tzitziii
(corect! 
)
- Si ce bei tu din tzitzi?
- Tapte tzitzi
Mai tarziu, dand ture roata prin camera "Iaaaaanaaaa, Iaaanaaa" (Ioana) Cum ar veni.."vezi, desteapto, ca-ti stiu si numele, dar nu ala e important pentru mine
- Iuuia.
- Dar pe el cum il cheama?
- Taati
- Pe mine cum ma cheama?
- Maami.
- Asa e, dar am si eu un nume, cum ma cheama?
- Tzitziii
(corect! )- Si ce bei tu din tzitzi?
- Tapte tzitzi
Mai tarziu, dand ture roata prin camera "Iaaaaanaaaa, Iaaanaaa" (Ioana) Cum ar veni.."vezi, desteapto, ca-ti stiu si numele, dar nu ala e important pentru mine
vineri, 17 iunie 2011
NONsegregarea vârstelor
Da, chiar aşa, de unde ideea asta, atât de inţepenită în percepţia comună, că cel mai potrivit pentru copii e să se joace cu cei de-o seamă?!
Mie nu-mi sună bine...si cu atât mai puţin, din fericire, Iuliei. Ce poate fi mai plăcut decât să vezi laolaltă prunci de toate felurile şi de toate vârstele care "vorbesc" într-un limbaj unic, acela al bucuriei, al inocenţei, al inefabilului? De aceea tare m-aş bucura să nu mai aud atât de des "e prea mare pentru tine, joacă-te cu X că sunteţi de-o seamă". Şi să nu mai văd figuri frânte de întristare pentru că "sunt prea mic, nu am voie acolo, nu am voie cu el, cu ea, cu ei.." Bineînţeles că i se întâmplă şi copilei mele să fie apostrofată uşor că nu-i de nasul ei pe undeva...Stau deoparte şi respect decizia copilului care-i arată clar ca nu e binevenită...dar mă întristează mai cu seamă dacă sugestia vine de la adult. Pentru că atunci înţeleg instant de unde vin stereotipiile. Nu le-au inventat copiii....le-au inventat cei "maturi" din dorinţa de a putea controla la sânge ceea ce ar trebui să fie cea mai evidentă libertate a copilului, joaca.
Aşa că, de dragul contradicţiei, poftiţi de vedeţi ce bine se pot înţelege cea "cu muci la nas" cu două domnişoare delicioase, şcolere cu acte in regulă ;)
O şi D au venit frumuşel la poartă s-o ceară pe Iulia afară, la joacă. Dar le-am poftit să mai strice niţel jucăriile din curte, că prea se pune praful pe ele :D
La final s-au aşezat comod în "fotolii", ronţăind cireşe, în timp ce urechile noastre asurzeau de atâta Disnay Chanel la maxim :)) Ba cred că s-a perindat şi pe Music Chanel la un moment dat...dar cum zgomotul era acelaşi ca număr de decibeli..nu bag mâna-n foc pentru acurateţea memoriei mele :P
Mie nu-mi sună bine...si cu atât mai puţin, din fericire, Iuliei. Ce poate fi mai plăcut decât să vezi laolaltă prunci de toate felurile şi de toate vârstele care "vorbesc" într-un limbaj unic, acela al bucuriei, al inocenţei, al inefabilului? De aceea tare m-aş bucura să nu mai aud atât de des "e prea mare pentru tine, joacă-te cu X că sunteţi de-o seamă". Şi să nu mai văd figuri frânte de întristare pentru că "sunt prea mic, nu am voie acolo, nu am voie cu el, cu ea, cu ei.." Bineînţeles că i se întâmplă şi copilei mele să fie apostrofată uşor că nu-i de nasul ei pe undeva...Stau deoparte şi respect decizia copilului care-i arată clar ca nu e binevenită...dar mă întristează mai cu seamă dacă sugestia vine de la adult. Pentru că atunci înţeleg instant de unde vin stereotipiile. Nu le-au inventat copiii....le-au inventat cei "maturi" din dorinţa de a putea controla la sânge ceea ce ar trebui să fie cea mai evidentă libertate a copilului, joaca.
Aşa că, de dragul contradicţiei, poftiţi de vedeţi ce bine se pot înţelege cea "cu muci la nas" cu două domnişoare delicioase, şcolere cu acte in regulă ;)
O şi D au venit frumuşel la poartă s-o ceară pe Iulia afară, la joacă. Dar le-am poftit să mai strice niţel jucăriile din curte, că prea se pune praful pe ele :D
La final s-au aşezat comod în "fotolii", ronţăind cireşe, în timp ce urechile noastre asurzeau de atâta Disnay Chanel la maxim :)) Ba cred că s-a perindat şi pe Music Chanel la un moment dat...dar cum zgomotul era acelaşi ca număr de decibeli..nu bag mâna-n foc pentru acurateţea memoriei mele :P
joi, 16 iunie 2011
O dragă între dragi
Un alt titlu, mai potrivit pentru postare, nu-mi vine în minte...
La sfârşitul lunii mai clasa a XII-a A (împreună cu "mămica" lor draga, MD ) ne-a cântat de rămas bun. Pe lângă bucuria de a ne încânta sufletul nouă, o bucurie şi mai mare a fost a Iuliei, care a împărţit pupici fără reţinere, a râs, s-a jucat cu ei, a chiuit şi s-a plimbat din braţe în braţe.
Instantaneele vorbesc de la sine:
D şi C vor fi, fără dubii, nişte părinţi minunaţi, asta pe lângă faptul că sunt deja doi oameni frumoşi :)
Un pupic ţie, C:
Stai A, acuş îţi dau şi ţie:
Şi unul "mămicii" responsabile de aşa copii frumoşi :)
O gazdă fericită:
copil mirat:
şi fericit:
şi flămând:
şi însetat:
Copii (mai mari :D) luminoşi, infometaţi (că doar la masă se serveau fursecuri din cereale cu ciocolată pe post de chiftele :D) şi minunaţi! :)
vegheaţi din curtea vecină de Rex, contrariat de atâta şi atâta veselie! Ce Rex frumos!
PS. Dacă aţi remarcat o repetiţie prea evidentă mărturisesc că e ...pur "întâmplătoare" :)
La sfârşitul lunii mai clasa a XII-a A (împreună cu "mămica" lor draga, MD ) ne-a cântat de rămas bun. Pe lângă bucuria de a ne încânta sufletul nouă, o bucurie şi mai mare a fost a Iuliei, care a împărţit pupici fără reţinere, a râs, s-a jucat cu ei, a chiuit şi s-a plimbat din braţe în braţe.
Instantaneele vorbesc de la sine:
D şi C vor fi, fără dubii, nişte părinţi minunaţi, asta pe lângă faptul că sunt deja doi oameni frumoşi :)
Un pupic ţie, C:
Stai A, acuş îţi dau şi ţie:
Şi unul "mămicii" responsabile de aşa copii frumoşi :)
O gazdă fericită:
copil mirat:
Copii (mai mari :D) luminoşi, infometaţi (că doar la masă se serveau fursecuri din cereale cu ciocolată pe post de chiftele :D) şi minunaţi! :)
vegheaţi din curtea vecină de Rex, contrariat de atâta şi atâta veselie! Ce Rex frumos!
PS. Dacă aţi remarcat o repetiţie prea evidentă mărturisesc că e ...pur "întâmplătoare" :)
luni, 13 iunie 2011
Ce mănâncă?
Probabil absolut toate mămicile se confruntă mai devreme sau mai târziu cu marea întrebare....ce sa mănânce? Ce-i place, ca tot omul lăsat în treba lui. Iaca şi un top, alcătuit aleatoriu, pentru că preferinţele mai variază.
1. Ceapă verde! Asta da, are succes oricând, oriunde. Adicătelea "a", că aşa o botezat-o.
2. Castraveţi. De preferinţă muraţi...noroc că-i vară şi se fac la soare.
3. Măsline (multe, dacă nu pun vasul rapid la frigider) negre cu precădere.
4. Unt (de preferinţă gol. Andrei zice că fata o fi ştiind că pâinea îngraşă, de-aia s-o fi certat cu ea...dar pică explicaţia, pâinea mea integrală, plină de seminţe nu îngraşă. poate dacă o mănânci toată o singură dată :D si nu-i chiar greu după ce se răceşte nitel....pentru că te cam ademeneşte cu mirosul )
4. Paste, de toate felurile. Dacă sunt cu sos de roşii cel mai bine.
5. Seminţe crude (floarea soarelui, dovleac, migdale, alune)
6. Ou, dar numai albuşul. ("o")
7. Iaurt (din care cea mai mare parte o foloseşte la ornat...masă, scaune, aranjat păr, picturi faciale)
No, cum să spun eu unei mămici serioase ce mănâncă fata mea? Logic, urmează alte întrebări şi priviri bănuitoare de incompetenţă. Aşa că m-am făcut diplomată...si spun simplu "mănâncă de toate". Eiii, aşa mai vii de acasă...să vezi priviri invidioase şi laude gârlă "ce bine de tine, nu te stresezi cu mâncarea, al meu nu mănâncă multe şi mă tot chinuiesc să-l obişnuiesc...".
Deci când mă auziţi răspunzând la veşnica şi eterna întrebare gastronomică nu mă credeţi pe cuvânt!
PS. Bine că nu mă întreabă nimeni ce bea! Cum să spun că preferata ei e berea?! Fără alcool, că încă nu ne-am piedut de tot minţile :))
1. Ceapă verde! Asta da, are succes oricând, oriunde. Adicătelea "a", că aşa o botezat-o.
2. Castraveţi. De preferinţă muraţi...noroc că-i vară şi se fac la soare.
3. Măsline (multe, dacă nu pun vasul rapid la frigider) negre cu precădere.
4. Unt (de preferinţă gol. Andrei zice că fata o fi ştiind că pâinea îngraşă, de-aia s-o fi certat cu ea...dar pică explicaţia, pâinea mea integrală, plină de seminţe nu îngraşă. poate dacă o mănânci toată o singură dată :D si nu-i chiar greu după ce se răceşte nitel....pentru că te cam ademeneşte cu mirosul )
4. Paste, de toate felurile. Dacă sunt cu sos de roşii cel mai bine.
5. Seminţe crude (floarea soarelui, dovleac, migdale, alune)
6. Ou, dar numai albuşul. ("o")
7. Iaurt (din care cea mai mare parte o foloseşte la ornat...masă, scaune, aranjat păr, picturi faciale)
No, cum să spun eu unei mămici serioase ce mănâncă fata mea? Logic, urmează alte întrebări şi priviri bănuitoare de incompetenţă. Aşa că m-am făcut diplomată...si spun simplu "mănâncă de toate". Eiii, aşa mai vii de acasă...să vezi priviri invidioase şi laude gârlă "ce bine de tine, nu te stresezi cu mâncarea, al meu nu mănâncă multe şi mă tot chinuiesc să-l obişnuiesc...".
Deci când mă auziţi răspunzând la veşnica şi eterna întrebare gastronomică nu mă credeţi pe cuvânt!
PS. Bine că nu mă întreabă nimeni ce bea! Cum să spun că preferata ei e berea?! Fără alcool, că încă nu ne-am piedut de tot minţile :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)