Fericire de doi ani

Chiar dacă nu e tocmai azi ziua ei de naştere (a fost în 22 ianuarie) trebuie să povestec despre copila asta cu ochi de mure fragede care:

aleargă prin curte fericită că a găsit nişte bălţi după topirea zăpezii.

vine la mine spunîndu-mi pe un ton sfătuitor "Mami, fă-te şi tu cu ruj, eu m-am făcut!" (da, s-a urcat pe şifonier în timp ce eu îmi innodam degetele pe aici :D, a ajuns la geantă, bineînţeles că ştie în ce buzunar stau luciul de buze, balsamul şi oglinda! :D )

mă ia de mînă când vrea cu orice chip să stau lângă ea "Mami, hai cu mine pe covor, ne jucăm cu riterele (literele)! Te rog!", dar la fel de relaxată imi spune când nu mă vrea în preajmă "Du-te în camera cealaltă, stau singură/stau cu tati, după caz!"(cînd vrea singură e clar, "coace" ceva :D )

cîntă prin casă frânturi din toate cântelecele pe care le-a prins din zbor sau ne-a rugat pe noi să îi tot repetăm vreun refren :)

sare pe canapea si pe pat, râzând în hohote, şi ne cheamă şi pe noi "Mami, hai să mă vezi!" că altfel ce farmec mai are bucuria de unul singur? ! :)

trage scaunul de la masa din bucătărie ca să spele vasele şi mă expediază scurt "Mami, am treabă, lucrez, spăl vasele, du-te!" sau dacă totuşi sunt eu acolo pune scaunul lîngă mine "Vreau să văd mami ce faci!"

are o treabă cu literele, dar destul de serioasă, că îmi citeşte tastele de la calculator aproape fără greşeală

desenează toţi pereţii :D

şi-a botezat fetiţa desenată pe chiloţi..o cheamă Andrada! :)

se aciuează în braţe, la tzi..sau doar aşa...şi se alintă "Vaai, ce bine-i la mami în braţe!"

se supără uneori că nu-i dau tot ce folosesc în bucătărie (nu o parte, tot pachetul) ca să facă de mâncare...si atunci vine la mine resemnată "Mami, dă-mi ţiţi să-mi treacă supărarea!"

se trezeşte dimineaţa cu zâmbetul pe buze şi după ce-şi ostoieşte setea începe să vorbească..."Iulia e frumoasă-...şi harnică şi iubita lu' mama"

aleargă la mine şi apoi în jurul meu de bucurie că mă revede la amiază, după ce mi-a dat între timp un pusi generos <3

şi câte nu face din fapte...sau vorbe, face din priviri....<3 <3 <3

"În pădureacu alune...." - variantă adaptată!

Dimineaţă, ca tot omul după trezire, stau să îmi întind oasele bătrâne (că intră deja în al 30 -lea an de viaţă, nu râdeţi, dar gândul ăsta mi-a creat niscaiva stări inconfortabile :D ) în timp ce Iulia îşi făcuse de lucru prin cameră. Se plictiseşte totuşi de una singură, aşa că vine la pat din nou, cântând "În pădurea cu alune, aveau casă doi pitici/ Vine pupăza şi spune: vreau să stau si eu aici, pe pernă, mami!" :)))

Dacă-mi  mai aud urechile astfel de variante musai să le notez, că altfel n-am ce-i povesti mai încolo şi-s tare faine...Cum spuneam, am intrat în 30...şi am scuză pentru memoria care are tot mai puţin spaţiu de stocare a datelor :D