Acum câteva zile se urcă pe scaun, se bâţâie preţ de câteva secunde în faţa oglinzii (sic sic, e fiică-mea :D ) şi apoi strigă în gura mare "joooos!", cum ar veni...s-o ia cineva că singură nu poate (poveşti! ). Mă execut aşadar...însă, surpriză, când încerc s-o iau strigă cât o ţin puterile "Nuuu mamii, tati jos!". Na-ţi-o frântă!!! Hai tati şi dă jos odorul căţărător!
De câteva zile încoace de câte ori pomenesc de plimbare şi o întreb dacă vrea să mergem (adică s-o iau eu la schimbul unu, taică-său la al doilea ) îmi spune foooarte serioasă "Tata pruuu!". No, exact, adică vrea cu subsemnatul. N-ar fi o problemă, că ar merge zi lumină, numai că nu-l ţin picioarele pe cît l-ar căra fiică-sa...ea, bine merci, când oboseşte, vine acasă, lasă ATV-ul (mă rog, o chestie cu patru roţi, fără pedale, la care dă din picoare până oboseşte ca să se plimbe...şi pe care scrie mare, cît roata morii, ATV ) şi cere căruciorul în care stă liniştită, eventual mai roade ceva, iar tati să împingă că doar n-o dor pe ea picioarele :D Până la urmă a fost bine si cu mine azi..de fapt şi ieri...dacă nu-i iese pasenţa cu tati, hai fie, merge şi cu mami :))
În urmă cu vreo două seri...ieşim de la baie. El, ca de obicei, o duce cu prosopul şi apoi o lasă pe pat. Până adoarme e în grija mea. Ţi-ai găsit, nu se mai aplică regula! Dau s-o şterg...bineînteles acelaşi refuz "Nuuu, tati tege!" Ce să facă tati? Poate s-o refuze pe cea pe care toată o ziua o pupă din cap până în picioare şi căreia îi face cele mai profunde declaraţii de iubire eternă şi necondiţionată? Nu, nu poate....aşa că bietul tătic bagă full-time şi nu prea are de ales :D Măcar de m-aş alege eu cu timpul liber, dacă tot mă trimite frumuşel la o parte domniţa :)) Dar nici vorbă, totul coincide cu o perioadă în care chiar am nevoie să fiu singură şi să muncesc.
De gelozii, nu încape vorbă...la culcare şi la trezire nu există nimeni decât "mami". Şi uite cum toată lumea e fericită.
