Ce mănâncă?

Probabil absolut toate mămicile se confruntă mai devreme sau mai târziu cu marea întrebare....ce sa mănânce? Ce-i place, ca tot omul lăsat în treba lui. Iaca şi un top, alcătuit aleatoriu, pentru că preferinţele mai variază.

1. Ceapă verde! Asta da, are succes oricând, oriunde. Adicătelea "a", că aşa o botezat-o.
2. Castraveţi. De preferinţă muraţi...noroc că-i vară  şi se fac la soare.
3. Măsline (multe, dacă nu pun vasul rapid la frigider) negre cu precădere.
4. Unt (de preferinţă gol. Andrei zice că fata o fi ştiind că pâinea îngraşă, de-aia s-o fi certat cu ea...dar pică explicaţia, pâinea mea integrală, plină de seminţe nu îngraşă. poate dacă o  mănânci toată o singură dată :D si nu-i chiar greu după ce se răceşte nitel....pentru că te cam ademeneşte cu mirosul )
4. Paste, de toate felurile. Dacă sunt cu sos de roşii cel mai bine.
5. Seminţe crude (floarea soarelui, dovleac, migdale, alune)
6. Ou, dar numai albuşul. ("o")
7. Iaurt (din care cea mai mare parte o foloseşte la ornat...masă, scaune, aranjat păr, picturi faciale)

No, cum să spun eu unei mămici serioase ce mănâncă fata mea? Logic, urmează alte întrebări şi priviri bănuitoare de incompetenţă. Aşa că m-am făcut diplomată...si spun simplu "mănâncă de toate". Eiii, aşa mai vii de acasă...să vezi priviri invidioase şi laude gârlă "ce bine de tine, nu te stresezi cu mâncarea, al meu nu mănâncă multe şi mă tot chinuiesc să-l obişnuiesc...".

Deci când mă auziţi răspunzând la veşnica şi eterna întrebare gastronomică nu mă credeţi pe cuvânt!

PS. Bine că nu mă întreabă nimeni ce bea! Cum să spun că preferata ei e berea?! Fără alcool, că încă nu ne-am piedut de tot minţile :))

Crâmpeie...de fericire si fărâme de mâncare

Cum poate să râdă atât de frumos? Dar atât de frumos!!! Cu hohote fericite, calde, gâlgâitoare care umplu casa, curtea, strada de fericirea ei molipsitoare. Degeaba mă simt slăbită fizic uneori, degeaba mi-e foame, degeaba mi-e cald…când o aud îmi trec toate şi uit de mine aşa cum nu am putut vreodată, aşa cum doar am visat să mă pot abandona total unei fiinţe. 

Până şi când mănâncă e un hohot continuu! Azi i-am făcut prima dată un piure, după ce a tot degustat pe beţigaşe de legume sau a mai gustat câte una fiartă. Şi chiar era bun, aşa, fără pic de sare în el, pentru că în afara de frunza de ţelină pe care am pus-o ca să dea mai multă aromă era şi laptele meu acolo. Aşa că simţind gustul atât de drag a mâncat pe apucate între două hohote de râs, învârtind de zor cu mânuţele ei în mâncare…apoi le scotea şi le analiza de la depărtare râzând, de parcă cine ştie ce minune a descoperit tot învârtind pe acolo. Tare gustoasă e mâncarea asta pregătită cu legume şi stropită din belşug cu dragoste. După-masă piureul de fructe n-a mai avut succes…de fapt l-a vrut numai pe post de obiect de studiu :)