Tristețuri pestilențiale când îmi vin,
îmi iau coconul meu,
de-aur cald și moale...
(O, ce bine-i!)
Și nu mă dau de-acolo dusă
Și nici n-apar în fața nimănui...
Vin pâș, pâș, pâș,
în suflet.
Nu mușc din el, cu nesimțire,
vreau doar o singură celulă,
să pot să mă renasc în mii de sfinți
Și-colo să rămân de-a pururi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu